Psalmul 14: Nebunul zice în inima lui "Nu exista Dumnezeu"!

Încă puțin și ajung la jumătatea jurnalului devoțional. Mulțumesc Domnului pentru Psalmi, sunt fascinante aceste rugăciuni ale lui David, care nu s-au fosilizat ci sunt atât de relevante pentru generația mea, răsunând parcă din ce în ce mai clar în lumina lui Hristos - Lumina lumii prin care vedem lumina. Dar să începem cu psalmul:

Pentru dirijor. Un Psalm al lui David.

"1. Nebunul zice în inima lui:„Nu există Dumnezeu!“ S‑au pervertit oamenii, săvârșesc fapte îngrozitoare;

nu mai există nimeni care să facă binele.

2. Domnul Își pleacă privirea din ceruri peste fiii omului,

că să vadă dacă există vreunul care să aibă înțelepciune,

vreunul care să‑L caute pe Dumnezeu.

3. Toți s‑au rătăcit,cu toții au devenit corupți!

Nu mai este nimeni care să facă binele,nimeni, niciunul măcar!

4. Oare n‑au cunoaștere, toți cei ce săvârșesc nelegiuirea,

cei ce‑Mi mănâncă poporul așa cum mănâncă pâinea

și nu‑L cheamă pe Domnul?

5. Chiar acolo unde sunt îi va apucă groază,

căci Dumnezeu este cu generația dreaptă.

6. Râdeți voi de planul celui sărman, dar Domnul este adăpostul lui!

7. O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel!

Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său,

să se înveselească Iacov și să se bucure Israel! "

Termenul ebraic folosit pentru cuvântul "nebun" din primul verset se referă la o deficiență morală, nu una psihică. Punctul de pornire în coruperea și distorsionarea moralității, conform acestui prim verset este acest crez al inimii, această afirmație pe care oamenii și-o predică inimilor lor: "Nu există Dumnezeu!".

Și cred că ateii pot avea o formă de moralitate, dar această moralitate este distorsionată, ca o imagine a chipului lui Dumnezeu care se șterge, încet încet în ei, se urâțește.

În contrast citesc Proverbe 1:7 "Frica de Domnul este începutul cunoașterii, dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și disciplinarea".

David creionează efectele acestui crez al inimii omului ("Nu există Dumnezeu!") ajungând la un apogeu, GROAZA!

1. Pervertirea chipului lui Dumnezeu din om.

2. Fapte îngrozitoare.

3. Nu există niciunul care să facă binele

4. Nu are niciunul pricepere. Când interpretarea universului îl scoate pe Cel ce l-a creat din schemă, dintr-o dată interpretarea este limitată și incapabilă să răspundă la întrebările existențiale: Cine sunt? Încotro mă îndrept? Care este scopul, semnificația vieții mele?

5. Nu îl caută pe Dumnezeu

6. Sunt rătăciți - fără scop, în depresii, debusolați, cu GPS-ul spiritual defect

7. Au devenit corupți

8. Nimeni nu face binele. Omul își pierdut Nordul spiritual, și ajunge la deficiență morală. Chiar și "binele" pe care îl face este de fapt o cârpă mânjita înaintea Binelui Suprem!

9. Nu au minte

10. Mănâncă neamul celor drepți. Râd de planul ( speranța) celui sărman.

Astăzi suntem martori a cel putin două tipuri de persecuție în lume. Una fățișă, martirizarea creștinilor în țări musulmane, comuniste... Și o persecuție intelectuală, o marginalizare și desconsiderare a creștinilor de către unele cercuri.

John Lennox citează pe Stephen Weinberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică: "Lumea trebuie să se trezească din îndelungul coșmar al religiei. Noi, savanții, trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a slăbi lațul religiei. Se prea poate ca asta să fie cea mai mare contribuție pe care o putem aduce civilizației". De remarcat tonul mesianic al acestor oameni de știință și aroganța lor. De aceea Lenox ne încurajează să nu confundăm afirmațiile științifice cu afirmațiile oamenilor de știință care de multe ori sunt mărturisiri de credință - sunt două lucruri cu totul diferite. Deși mulți se autoproclamă "toleranți" totuși atitudinea este de dispreț față de acești "sărmani" ai societății, cum îi consideră ei.

Urmarea acestei spirale a decăderii o găsim în versetul 5: Chiar acolo unde sunt îi va apuca GROAZĂ. Parcă zilele acestea sunt martoră la un preview al unui astfel de tablou al groazei.

Chiar și Yalom, psiholog ateu și scriitor renumit, care afirma că frică de moarte este mama tuturor religiilor, și putem scapă de această frică de moarte tocmai prin a trăi o viață din plin, fără regrete. Totuși, când este intervievat pe un pat de spital spune niște lucruri interesante: "Privind înapoi, îmi dau seama că am câteva regrete, urăsc să văd cum se scurge viața.."

Suntem agățați de viață, pentru că acea rămășiță a chipului lui Dumnezeu în noi are ceva "built-in" gândul veșniciei.

Dar ce se spune despre cel drept?

1. În primul rând, nu există om drept prin propriile puteri. Acest psalm este citat de Pavel în Români 3:10

"Nu există nici un om neprihănit, nici unul măcar.."

2. Domnul își pleacă privirea din cer, cercetează, se coboară la nivelul nostru și prin harul Lui răsare o lumina în istorie:

"Îndurarea și credincioșia se întâlnesc, iar dreptatea și pacea își dau sărutare" (Psalmul 85:10)

Tatăl naște oameni noi în Hristos, oameni cărora le atribuie dreptatea Fiului prin credință, când aceștia se smeresc, își recunosc micimea și răspund chemării Lui la pocăință.

3. Domnul este adăpostul celui fără ajutor/ sărmanului. Cel care își smerește inima și recunoaște autoritatea lui Dumnezeu în viața lui, își găsește adăpost în El.

Urmarea:

DUMNEZEU ESTE CU NEAMUL CELOR DREPȚI, cu poporul Lui sau Biserica lui Hristos.

Scopul lui Dumnezeu a fost întotdeauna acela de a fi în comuniune cu omul. În Eden această comuniune răcorea sufletul lui Adam la fel cum trupul lui era răcorit de adierea dimineții. Chiar dacă umanitatea se corupe prin neascultare, apare încă din Eden planul de reabilitare a părtășiei (Geneza 3:15 - profeția Seminței care va zdrobi capul șarpelui). Dumnezeu alege un om, Avraam și poporul Evreu ieșit din el, pe care l-a curățit tocmai pentru a locui în mijlocul poporului în cortul întâlnirii.

Dar acest popor este o imagine necredincioasă a poporului credincios a lui Dumnezeu (Iesurun - Biserica lui Hristos), Dumnezeu a reabilitat complet această comuniune a lui Dumnezeu cu omul, Hristos fiind cortul întâlnirii cu Trinitatea!

Tată pune în inimile noastre dorința după această minunată comuniune cu Tine în Numele lui Hristos și prin puterea Duhului Tău cel Sfânt. Ajuta-ne sa te așteptam asa cum te așteaptă David în aceasta rugăciune:

O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel!