Psalmul 11: Când temeliile se surpă!

Un psalm al lui David (PSALMUL 11):

1. În Domnul mă adăpostesc!

Cum puteți spune sufletului meu:

„Fugi la muntele vostru, ca o pasăre“?

2. Iată, cei răi își încordează arcul,

își potrivesc săgeata pe coardă,

ca să‑i țintească pe întuneric

pe cei cu inima dreaptă.

3. Când temeliile se surpă,

ce mai poate face cel drept?

4. Domnul este în Templul Său cel sfânt,

Domnul este pe tronul Lui din ceruri.

Ochii Lui privesc și pleoapele Lui

îi cercetează pe fiii omului.

5. Domnul îl cercetează pe cel drept,

dar sufletul Lui îi urăște pe cel rău

și pe cel ce iubește violența.

6. Peste cei răi va face să plouă cu lațuri, foc și sulf;

un vânt dogoritor este cupa de care au parte.

7. Căci Domnul este drept,iubește dreptatea,

iar cei drepți vor privi fața Lui.

Sunt două întrebări importante în acest psalm. Una este în versetul 3, iar cealaltă rezultă cumva din prima:

1. Când temeliile se surpă ce poate face cel drept?

si a doua:

2. Care îmi sunt temeliile? Pe ce îmi bazez viața? Ce îmi oferă siguranță și confort fizic, emoțional, rațional, sufletesc? Dacă mă uit puțin la piramida nevoilor pot identifica câteva temelii, care în esență nu sunt rele, dar dacă ele devin piatra din capul unghiului, temelia temeliilor, atunci ce mă fac când aceste temelii se surpa? Și se pot surpa.

Care sunt câteva temelii?

1. Finanțele

Într-un secol confuz, materialist și hedonist, există o fugă după siguranța materială. Hristos ne-a cerut sa alegem intre Dumnezeu si Mamona. Se pare ca este o tendinta veche si un real pericol pentru suflet. Dacă avem un salariu bun și un cont decent de economii avem colacul de salvare care ne oferă un confort psihic. Ce ne mai trebuie Dumnezeu? Nu trebuie să depind de nimeni. Dar ce facem când temelia asta se surpă? Și aș mai pune o intrebare aici: Ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul? O lectură bună pe marginea acestei întrebări este "Portretul lui Dorian Gray". Recomand cartea.

2. Sănătate

Suntem în alertă. Suntem din ce în ce mai conștienți de mâncarea procesată dăunătoare pe care o mâncam: pui cu hormoni, legume și fructe care nu mai au proprietățile nutritive de altă dată, conservanți și E-uri...care ne distrug imunitatea lăsând mână liberă virușilor mutanți sau duc chiar la cancer. Soluția? Mâncare cât mai sănătoasă: Vegan, Rovegan, eventual să ne facem o microfermă la ușa blocului. Mizăm pe un stil de viață sănătos, facem mișcare, evitam excesul de sare, zahăr și grăsimi, aplicăm soluții cât mai naturale și s-a rezolvat. Dar apare și aici o problemă: ciudat, dar s-a observat că și oamenii sănătoși mor, accidentele sau bătrânețea nu pot fi evitate, și cum spuneam într-o postare mai veche, "viața" rămâne totuși un marș funebru. Ce facem când firul vieții s-a scurs, și temelia sănătății s-a surpat?

3. Relațiile

Prețuim și ne bazăm pe familie, rude, prieteni, iubitul/iubita sau pe copiii pe care îi facem de multe ori propriul trofeu, niste semizei în jurul cărora orbităm neobosit. Dorim să aparținem cuiva, să ne simțim în siguranță, să fim importanți pentru cineva, să fim semnificativi. Dar ce facem când prieteniile se rup, oamenii ne dezamăgesc, copiii uită sacrificiile si grija noastra, și ne dăm seama că suntem dispensabili? Ce facem când se surpă temelia relațiilor?

4. Propria noastră imagine

Facebook, Insta și toate rețelele de socializare nu au adus ceva nou, ci au scos la suprafață ce mocnea de mult in noi: dorința de stima și apreciere, de like-uri și followeri... De afirmare și confirmare că suntem CINEVA - frumoși, deschiși la minte, culți, filantropi, de dorit să se stea în prezenta noastră. EUL la cote maxime. Dar când vine altul mai frumos, mai deschis la minte, mai cult, mai filantrop care ne acaparează bula și noi rămânem dați uitării. Sau facem ceva scandalos, contradictoriu cu tot ceea ce afirmăm, care ne strică toată imaginea construită (pentru că suntem capabili de cele mai josnice păcate, dacă nu ne tine harul Lui)? Ce facem atunci?

Acestea sunt doar câteva temelii intre care am pendulat. Si nu zic sa nu facem economii, sa nu manancam sanatos, sa nu investim in relatii sau sa ne neglijam total. Dar este vreuna din temeliile astea fundamentul vietii noastre? Oricare din aceste temelii se poate surpa, dacă nu brusc, tragic și neașteptat, totuși natural și încet tot se vor surpa și rămâne întrebarea: Când temeliile se surpă ce ne facem? Ma rog sa nu se surpe brusc. Stiu ca El mustra si disciplineaza pe cine iubeste (Apocalipsa 3) dar ma rog totusi rugaciunea Profetului Ieremia:

"Stiu Doamne, ca viata unui om nu-i apartine, nici nu sta in puterea unui om ca atunci cand umbla sa-si conduca pasii. Disciplineaza-ma, Doamne, dar numai cu masura; nu in mania Ta, ca nu cumva sa ma reduci la nimic."

Sunt oameni care recurg la suicid, dupa o tragedie (boală, moartea cuiva, divorț, faliment), si ar fi o reacție naturală la o lipsă de sens. Raman totusi uimita si incurajata de oameni care au trecut prin suferinte mari si au iesit biruitori de acolo. Un exemplu extraordinar si un mister gasesc în Iov care a experimentat surparea tuturor acestor temelii, a cerut și el moartea, dar cu toate acestea nu și-a luat soarta în mâini:

Iov 13:14 "La ce bun să-mi iau carnea în dinți și să-mi pun viața în propriile mâini? Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El". WOW

Si David a experimentat o surpare parțială, ca un preview la ceea ce avea să experimenteze Hristos.

Ce i-a ținut pe Iov si David în picioare? Ce i-a făcut să reziste, să persevereze, să nu se lepede de credința lor? Psalmul 11 începe și se termina cu răspunsul la întrebarea din versetul 3!

În Dumnezeire putem să ne construim viața, ca o casă pe stancă, asupra căreia furtuna, ploaia și vântul nu au același efect pe care îl au asupra unei case fară o temelie sigura, a unei case zidite pe nisip, pe niste temelii care se surpa - fie bani, sanatate, relatii, imagine. Hristos este temelia care nu se surpă, comoara pe care nu o fura hoții și nu o roade rugina.

Pe ce construiesc? Care imi este temelia? "În Domnul mă adăpostesc!....

Căci Domnul este drept, iubește dreptatea,

Iar cei drepți privesc fața Lui."

Doamne ai milă! Doamne ajută! Doamne dă izbândă!