Psalmul 9: De la porțile Morții la porțile fiicei Sionului!

Recitind Daniel am fost impresionată de un verset, peste care am trecut cu ușurință altă dată. În viziunea lui Daniel despre ziua de apoi, în care i se spune că Regele din nord îi va corupe prin lingușiri pe cei ce calcă legământul, apare un "DAR" - Daniel 11:31

"DAR cei din popor care ÎL cunosc pe Dumnezeul lor, vor rămâne TARI și vor REZISTA"

Deși sunt multe taine, greu de înțeles, m-a luminat acest verset: Cunoașterea lui Dumnezeu în mod personal îmi dă VIATĂ. "Să-l cunosc pe EL și puterea Învierii Lui" este ancora care mă trece din moarte la viață, de la porțile Morții la porțile Fiicei Sionului! Din acest motiv vreau să îl cunosc pe Dumnezeu și mai mult din ce este scris, prin ochii oamenilor Lui, și acum prin ochii lui David!

PSALMUL 9

1 Îți voi mulțumi, Doamne, din toată inima mea, voi vesti toate minunile Tale.

2 Mă voi bucura și mă voi înveseli în Tine, voi cânta spre lauda Numelui Tău, Preaînalte!

3 Dușmanii mei dau înapoi, se poticnesc și pier dinaintea Ta,

4 căci Tu ai judecat cauza mea și mi‑ai făcut dreptate; ai șezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.

5 Tu ai mustrat neamurile și l‑ai nimicit pe cel rău; le‑ai șters numele pentru veci de veci.

6 Dușmanul a sfârșit în ruine veșnice! I‑ai smuls cetățile și ai dat uitării amintirea lor.

7 Domnul însă va trona pe vecie! El Și‑a pregătit tronul pentru judecată.

8 El va judeca lumea cu dreptate,va cântări popoarele cu nepărtinire.

9 Domnul este o întăritură pentru cel asuprit,o întăritură în vremuri de necaz.

10 Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine,căci Tu nu‑i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne!

11 Cântați spre lauda Domnului, Care locuiește în Sion! Vestiți printre popoare lucrările Lui!

12 Căci El, Care răzbună sângele vărsat, Își aduce aminte și nu uită strigătul celor umili.

13 Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Doamne! Uită‑Te la suferința pe care mi‑o provoacă cei ce mă urăsc! Ridică‑mă de la porțile morții!

14 Atunci voi vesti toate laudele Tale la porțile fiicei Sionului, mă voi bucura de izbăvirea Ta!

15 Neamurile s‑au afundat în groapa pe care au făcut‑o; piciorul le‑a fost prins în lațul pe care l‑au ascuns.

16 Domnul Se descoperă și face judecată. Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui.

OPRIRE

17 Cei răi se întorc în Locuința Morților,toate neamurile care uită de Dumnezeu.

18 Căci cel nevoiaș nu este uitat la nesfârșit, speranța celor săraci nu piere pentru totdeauna.

19 Ridică‑Te, Doamne! Să nu învingă omul! Să fie judecate neamurile înaintea Ta!

20 Pune groaza în ei, Doamne! Să recunoască neamurile că sunt doar niște oameni!

OPRIRE

David cere și experimentează într-o anumită măsură, judecata și dreptatea lui Dumnezeu. Dar așa cum se roagă Habacuc (3:3), David știe că la mânie Domnul nu uită de îndurare! El poate strămută de la porțile Morții la porțile fiicei Sionului!

Cred că Judecata din acest psalm, deși își găsește împlinirea și în viața lui David, în acel timp, oglindește foarte bine Judecată finală, așa cum citim despre ea peste tot în Scripturi:

• Domnul însă va trona pe vecie! El Și‑a pregătit tronul pentru judecată. El va judecă lumea cu dreptate,va cântări popoarele cu nepărtinire - Psalmul 9: 7-8

• Mulți dintre cei ce dorm în țărână pământului se vor trezi, unii - pentru viață veșnică, iar alții - pentru rușine și veșnic dispreț - Daniel 12:2

Care sunt cele două sentințe date de Dumnezeu în ziua judecății, conform acestui psalm?

Pentru cei răi - Locuința Morților - Cei ce uită pe Dumnezeu vor fi uitați de El!

- nimicirea celui rău

- în ruine pe vecie

- le-a șters numele

- a dat uitării amintirea lor

- dau înapoi, se poticnesc, se cufundă în groapă pe care o sapă

Pentru cei ce-L caută - Porțile fiicei Sionului (Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine)

- Domnul nu‑l părăsește pe cel ce Îl caută

- speranța lui nu moare pentru totdeauna

- el găsește Bunăvoința Lui

- Domnul își aduce aminte de el

- bucurie, mulțumire, cântare, laudă

- Se va bucură de Izbăvirea LUI

Cred că toți cei care sunt puși în fața celor două sentințe ar preferă să aibă sfârșitul celor de la dreapta lui Dumnezeu. Dar, așa cum spune zicala "toți vor să meargă în rai dar nimeni nu vrea să moară", așa este și aici, nimeni nu vrea să își asume implicațiile acestei alegeri. Și nu mă refer aici la moarte fizică, ci la acea răstignire a Eu-lui, acea renunțare la sine, acea pocăință, smerire a sufletului, recunoaștere că suntem pierduți, și prin noi nu putem să facem acest salt de la Moarte la Viață, nu putem să ne descotorosim de corupția păcatului adânc scris în ființele noastre, fără Hristos. El își începe lucrarea printr-un mesaj simplu dar cu o rezonanță în toată istoria "Pocăiți-vă și Credeți!"

Dumnezeu este atât de bun!! El a pregătit Calea spre Porțile Fiicei Sionului!

Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi plin de HAR și ADEVĂR... și tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, au primit VIATĂ și au ajuns la Adevărata Lumina. Ioan 1

Cât de potrivite mi se par cuvintele lui Moise pentru generația noastră! După ce a terminat de rostit cele două sentințe - binecuvântarea și blestemul - Moise, îndrumat de Duhul, rostește această chemare la pocăință, la alegerea Adevărului și Vieții:

"Chem astăzi cerul și pământul ca martori împotriva voastră, că v-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Acum alege viața, că să trăiești...iubindu-L pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui și alipindu-te de El. Căci El este viața ta!"