Psalmul 10: Binele și Răul, Grâul și Negina!

David își începe psalmul cu o întrebare care răsună și în zilele noastre: De ce îngăduie Dumnezeu răul și suferința? Aceeași întrebare planează peste toată cartea Iov. O taina la care Hristos răspunde parțial în Pilda neghinei. Dar sa începem cu Psalmul

PSALMUL 10

1.De ce stai departe, Doamne, şi Te ascunzi în vreme de necaz?

2.Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman, prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.

3.Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său, binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.

4.În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul: „Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.

5.Căile lui sunt prospere în orice vreme; judecăţile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.

6.El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina! Nu voi suferi niciodată!“

7.Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări; sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.

8.El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; îşi urmăreşte victimele.

9.Pândeşte din cotlon ca leul din desiş, pândeşte să-l prindă pe sărman, să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.

10.Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc; cad sub puterea lui.

11.El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“

12. Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna! Nu-i uita pe cei sărmani!

13.De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?

14.Tu însă vezi necazul şi mâhnirea; te uiţi, ca să le iei în mâna Ta! Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor; Tu eşti ajutorul orfanului.

15.Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit; cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!

16.Domnul este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din ţara Lui!

17.Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani; Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,

18.ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.

Sunt momente în care Dumnezeu intervine în circumstanțe concrete și-L judecă pe cel rău aici pe pământ, alteori însa îngăduie răul, și ai impresia că stă departe și se ascunde. Cel rău poate prospera (v5), nefiind judecat pe pământ (v5), îi pot reuși planurile malefice fără repercursiuni imediate (ucide pe nevinovat, victimele cad sub puterea lui). Și această "reușită" a celui rău are loc în ciuda faptului că în aroganța lui, el gândește tot timpul : Nu există Dumnezeu (vs4), Dumnezeu nu pedepsește, Dumnezeu a uitat, Pe veci și-a ascuns fața ca să nu mai vadă.

La fel afirmă și Asaf (Psalmul 73: 12) "Așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție....".

Dar există un Pâna ce... în gândirea lui Asaf - până ce am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor.

Diferența dintre cele două categorii, o găsim în finalitatea lor. Cred că și pe pământ poți avea consecințele unei vieți trăite în rebeliune față de Dumnezeu, dar nu neapărat. Suferința este întâlnita în ambele tabere, este și peste cei buni și peste cei răi. Marea întrebare este CE FACI în mijlocul suferinței și ce produce în tine: o comoară veșnică sau dezastru veșnic? Doamne îndură-te de noi!

Revenind la Psalmul 10, în mijlocul întrebărilor profunde, de ce suferă cel drept și de ce prosperă cel rău? David nu uită cine este Dumnezeu și nu își pierde credința că El este Bun: "Tu vezi necazul și mâhnirea, te uiți că să le iei în Mâna ta, ție îți este încredințat cel fără ajutor, ajutorul orfanului. Domnul este împărat în veci de veci. Tu Doamne asculți dorința celor sărmani - tu le întărești inima plecându-ți urechea la cererea lor."

Chiar dacă judecă sau nu imediat, chiar dacă răspunde sau nu când și cum ne așteptăm noi, Domnul împărățește și nu doar atât, dar EL ESTE BUN! Sau cum spune Ieremia (12:1) "Tu ești întotdeauna drept, Doamne, când mă cert cu Tine."

Tind sa cred că, în suferință, acest adevăr este cel mai atacat: Exista un Dumnezeu? și dacă Da...Este Dumnezeu BUN??

În cele mai adânci suferințe David, Iov, Ieremia, Asaf și mulți alții au rămas bazați pe credința că Dumnezeu este BUN, El este DREPT.

Indiferent ce cântar de dreptate sau bunătate este la modă, Dreptatea și Bunătatea perfectă se intersectează în EL! Dar manifestarea Dreptății și Bunătății Lui le vom vedea deslușit la SFÂRȘIT, așa cum spune Hristos în pildă neghinei. El are un scop pentru care lasă neghina să crească până la finalul veacului, iar atunci se va face trierea. Mai jos tâlcuirea pildei neghinei conform Matei 13: 36-43:

„El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău. Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii. Deci cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Atunci, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă."

O imagine foarte zguduitoare. Ceea ce este mai interesant este că grâul și neghina se aseamănă foarte bine până la vremea secerișului. Doar la vremea secerișului, vezi diferența dintre firele care au adus rod (grâul) și cele care nu au adus rod (neghina). Până atunci s-ar putea să fie multe neghine care se declara grâu, sau multe fire de grâu pe care le considerăm neghină acum, dar care vor aduce rod. Un lucru e cert, natura ta de grâu, dacă ești grâu, nu te va lăsa sa nu aduci rod. Iar orice planta pe care nu a sădit-o Tatăl ceresc va fi dezrădăcinata. (Matei 15:13)

O altă imagine a sfârșitului o vedem în profeția lui Naum (Naum 1: 3-7)

Domnul este încet la mânie și mare în putere! Domnul nu va lasă nepedepsit pe cel rău. Își are calea în vârtej și furtună, iar norii sunt pulberea de sub picioarele Sale... Cine poate sta în fața indignării Sale? Cine poate îndura apriga Lui mânie? Furia Lui se revarsă că focul; stâncile se prăbușesc înaintea Lui.

După acest tablou al venirii Lui vijelioase pe norii cerului, urmează versetul 7, paradoxal parcă (paradoxal dacă definesc bunătatea și dreptatea prin ochelarii secolului nostru): "DOMNUL ESTE BUN! El este un loc de scăpare în ziua necazului; El îi păzește pe cei ce caută adăpost în El"

Textul este foarte potrivit cu afirmația lui Hristos despre identitatea Lui, atunci când este judecat înaintea Sinedriului - SUNT. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului!

Istoria Potopului este ca o atenționare pentru ceea ce va urma, o oglindire a planului lui Dumnezeu pentru Sfârșitul veacului care implică o judecată prin foc (nu prin apă) cu singura șansă de supraviețuire - Hristos (Arca), Calea, Adevărul și Viață, Cel care poate scăpa, Cel care ne poate mântui de noi înșine și ne poate pune în acord cu Voia Tatălui.

Veniți în corabie! Ziua în care se încheie socotelile este aproape, și chiar dacă nu o vom apuca în timpul vieților noastre, toți vom da ochii cu El, când ni se vor închide ochii trupului ăstuia muritor.