Psalmul 4: Pune-ți inima sub lupa Cuvântului!

O cântare a lui David care îmi ridică câteva întrebări de autoevaluare (ca tot am trecut perioada evaluărilor la lucru :).

Unii văd rugăciunea ca și o incantație care ne ocolește mintea și ne duce într-un extaz emoțional. Totuși psalmiștii, cei care au oferit cele mai minunate exemple de rugăciuni, au fost ancorați în realitate. Cum spune și R.C. Sproul în cartea sa "Poate schimba rugăciunea ceva?"

"Cartea Psalmilor a fost scrisă folosind un vocabular simplu, dar puternic, prin intermediul căruia inimile mai multor autori și-au exprimat reverența față de Dumnezeu, dar fără a ocoli mintea. Psalmiștii au rostit laude, deschizându-și buzele în mod rațional. Evident, lauda pe care ei au adus-o a fost dată sub inspirația Duhului Sfânt, dar ea a venit prin oameni ale căror minți au fost îmbibate în lucrurile lui Dumnezeu."

Psalmul 4: Un psalm a lui David

1. Răspunde‑mi când strig,

Dumnezeul dreptății mele!

Deși sunt în strâmtorare,

Tu mă vei scoate la loc larg.

Arată‑Ți bunăvoința față de mine,

ascultă‑mi rugăciunea!

2. Fii ai oamenilor, până când slava mea va fi de rușine?

Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni? Oprire

3. Să știți că Domnul l‑a pus deoparte pentru Sine pe cel credincios;

Domnul aude când strig către El

4. Mâniați‑vă, dar nu păcătuiți!

Spuneți aceasta când stați în pat și tăceți! Oprire

5. Aduceți jertfele dreptății

și încredeți‑vă în Domnul!

6. Mulți zic: „Cine ne va arăta ce este bine?“

Doamne, fă să răsară peste noi lumina feței Tale!

7. Mi‑ai dat mai multă bucurie în inimă

decât au ei când li se înmulțește grâul și mustul.

8. Mă voi culca și voi adormi în pace,

căci numai Tu, Doamne, mă faci să locuiesc în siguranță. Oprire

David își aduce cererea inaintea Domnului când e în necaz "Răspunde-mi când Te strig" și Il numește pe Domnul "Dumnezeul Dreptății mele". Din acest prim verset apare și prima mea întrebare:

1. Cine este cel de la care cer dreptate?? Înaintea cui îmi aduc cauza?

• Caut să-mi fac singură dreptate când cineva mă nedreptățește (în atitudine, vorbire...)?

• Cer altora să îmi facă dreptate. Îmi aduc cauza înaintea oamenilor?

• Sau vin cu situația mea înaintea Domnului?

David a știut unde să meargă, și încrederea nu i-a fost zadarnică.

Mă frapează credința lui David când spune "deși sunt în strâmtoare, Tu mă vei scoate la larg" și îmi ridica o a doua întrebare:

2. Chiar cred eu că Dumnezeu răspunde? În momentele în care nu primesc un răspuns vizibil sau imediat, mai cred că El e suveran peste frământările prin care trec?

Asta este o întrebare grea, și poate acum aș spune că da cred din toată inima. Dar în vale..? Numai mila și harul Lui.

Versetul 2 îmi ilustrează destul de bine generația noastră, cum spuneam în postarea "De ce să (nu) citesc Biblia?", cuvântul lui Dumnezeu este relevant și vorbește tuturor generațiilor specific. Nu eram sigură cine vorbește în versetul 2, dar un comentariu sugerează că David vorbește în Numele Domnului, David e porta-vocea lui Dumnezeu către generația lui.

Fii ai oamenilor:

• Până când slava mea va fi de rușine (îmi veți batjocori onoarea)?

• Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni?

Dacă luăm în considerare rima psalmilor, cea care a făcut ca aceste poezii să depășească bariera timpului și a culturii, si anume paralelismul (în al doilea vers se accentuează ce s-a spus în primul vers dar cu alte cuvinte) atunci pot să răspund la întrebarea:

3.1. Cum batjocorim onoarea lui Dumnezeu?

IUBIND deșertăciunea și

UMBLÂND după minciuni...

Să nu ne înșelăm. Atașamentul nostru ne va modela umblarea. Iubim ceea ce facem nu ceea ce declarăm. Nu poți să zici că ești creștin, un creștin de duminică/ sau sărbători, să îl tratezi pe Dumnezeu ca roată de rezervă pentru cazuri de urgență, și inima ta să IUBEASCĂ altceva (orice... imaginea ta, banii tăi, realizările tale...)

Dar aș pune întrebarea antitetică:

3.2. Cum îl onorăm pe Dumnezeu?

Ca să păstrăm structura:

IUBIND desăvârșirea, care este Domnul Dumnezeu (YHWH Elohim)

UMBLÂND după Adevăr - Cuvântul Lui, El Însuși (Și cuvântul s-a făcut trup... Eu sunt Adevărul..)

Iubindu-L și urmându-L Îl onorăm pe El, dar și atașamentul inimii și umblarea sunt izvorâte tot din El prin El și pentru El."

Apoi David prezintă generației lui, sub formă de îndemnuri, omul plăcut lui Dumnezeu, Cel Evlavios, pe care Domnul îl aude când se roagă. Omul a cărui manie nu duce la păcat, care cugetă la aceste lucruri când stă în pat (nu lasă gândul să rătăcească în deșertăciune și minciuni), care aduce jertfele dreptății (inima și umblarea) și se încrede în Domnul.

Apoi în versetul 6 apare o altă întrebare

4. Cine îmi va arăta ce este Binele? Cine îmi definește binele?

Un comentariu pe Geneza sugera că Adam și Eva au vrut să-și definească singuri binele și răul neascultând și luând din pomul Binelui și Răului. S-au lăsat înșelați, au umblat după minciună, și rezultatul a fost devastator, omenirea s-a contaminat, moartea fiind apogeul căderii.

Vreau eu să știu cu adevărat ce este binele, chiar dacă adevărul îmi va arată că multe lurcruri și atitudini din viață mea nu sunt în limitele binelui? Accept eu Definiția Autorului Vieții despre bine?

"Ți s-a arătat omule ce este Binele și ce altă cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești milă și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (Mică 6:8)

Răspunsul lui David la întrebarea aceasta este de fapt o rugăciune "Doamne, Fă să răsară peste noi lumina feței Tale." Când răsare Lumina Fetei Lui, când răsare Hristos (care spune "Eu sunt lumina lumii"), binele îmi va fi definit corect, se va face lumina și în inima mea.

Și o ultima întrebare extrasă din versetul 7

5. Care este sursă bucuriei mele?

Care este secretul fericirii? - o căutare a omului din toate timpurile. Doar o scurtă căutare pe internet și vei vedea tot felul de filosofii despre cum să ajungi la fericire, tot felul de produse, servicii, vacanțe, relații care îți promit fericirea și după ce le încerci îți dai seama că a fost vorba doar de un moment și atât. Totuși care este sursa bucuriei de fond în viața mea?

Pentru David sursa bucuriei este Domnul:

"Tu îmi dai mai multă bucurie decât au ei când ... își caută împlinirea în orice altceva în afară de Tine."

Rezultatul faptului că Dumnezeu îmi face Dreptate, îmi definește Binele, Îmi este sursa Bucuriei, a faptului că Il iubesc și umblu cu El: PACEA și SIGURANTA (VS 8)