Psalmul 3: Un model în îngrijorări!

Foarte frumoasă progresia psalmilor până acum:

Psalmul 1. Pocăință și Credință

Psalmul 2. Supunere totală față de Fiul

Psalmul 3. Călătoria cu El de mâna prin necaz! Psalmul acesta îmi da un exemplu extraordinar de atitudine în suferință și îngrijorări, dar să începem cu textul și apoi câteva gânduri.

Un psalm al lui David, compus pe vremea când fugea dinaintea fiului său Absalom (David ajunsese rege peste Israel, dar fiul sau Absalom și-a atras o parte din supuși și s-a răsculat împotriva tatălui său revendicând tronul - 2 Samuel 13-18)

1. Doamne, ce mulți îmi sunt vrăjmașîi!

Mulți sunt cei ce se ridică împotriva mea!

2. Mulți spun sufletului meu:

„Nu mai este izbăvire pentru el la Dumnezeu!“ OPRIRE

3. Dar Tu, Doamne, îmi eșți scut!

Tu eșți slavă mea, ești Acela Care îmi ridici capul!

4. Cu glasul meu am strigat către Domnul,

și El mi‑a răspuns din muntele Lui cel sfânt. OPRIRE

5. Eu mă culc, adorm și mă trezesc iarăși,

căci Domnul mă sprijină.

6. Nu mă tem de zecile de mii de popoare

care se ridică împotriva mea din toate părțile.

7. Ridică‑Te, Doamne! Izbăvește‑mă, Dumnezeul meu!

Tu‑i loveșți peste obraz pe toți dușmanii mei

și zdrobeșți dinții celor răi.

8. A Domnului este izbăvirea!

Fie binecuvântarea Ta peste poporul Tău! OPRIRE

Nici că nu se putea un psalm mai bun pentru perioada asta de "nori" prin care trec. Am început anul cu vărsat de vânt, apoi zgârietură pe cornee a Sofiei dintr-o joacă, apoi o săptămâna de calm în care picii au reușit să ia gripă/răceală de la grădi... și uite așa una după altă. De fel sunt destul de irascibilă sub presiune, dar Domnul e bun, m-a ținut și pe mine și pe tati departe de virus că să ne putem îngriji de copii, ne-a dat putere să ne controlăm mânia (un război cu câteva lupte pierdute) și acum suntem pe trecute din fericire. Totuși cum să faci față în momentele de nori, de încercări și îngrijorări, când eșți obosit și irascibil??? Sunt unii care se așteaptă ca din moment ce cred în Dumnezeu, și devin ucenici ai lui Hristos, ar trebui să fie feriți de nenorociri, încercări și boli. Hristos nu promite niciodată așa ceva. Fericirile sunt în mijlocul necazului, plansetului și prigoanei, pentru că în necaz există speranța că într-o zi vei fi mângâiat, vei avea parte de milă, vei vedea față lui Dumnezeu... Căci suferințele noastre de o clipă nu pot fi comparate cu gloria ce va veni. Tocmai în momente ca acestea strălucește frumusețea lui Dumnezeu, deși nu vom fi feriți de necaz (creștinii din primul secol au fost martirizați... să nu uităm asta), totuși avem pace și bucurie în mijlocul furtunii, ceea ce e imposibil omenește vorbind.

Dar să ne întoarcem la psalm. Acesta este format din 3 părți delimitate de opriri -Selah - momente de tăcere / meditație.

1. David își privește necazul în față (v.1-2). Face "anatomia durerii" cum o numește C.S. Lewis. Este ancorat în realitate. Nu își neagă circumstanțele ca și cum nu ar exista, nu se desprinde de realitate într-o bulă imaginară. Analizează și vede mulțimea de împotrivitori, aude mulțimea de voci ce țintesc fix în credința lui în Dumnezeu "Nu mai este izbăvire pentru el la Dumnezeu."

2. David își amintește cine este Dumnezeu. Meditează la caracterul Lui (v.3-4). Își predică sufletului lui cine este Dumnezeu: scutul lui, slava lui, Cel care îi ridică capul lui David. Concluzia meditației: Dumnezeu este de încredere și David își poate aduce rugăciunea înaintea Lui.

3. Rezultatul rugăciunii aduse cu sinceritate și încredere înaintea Lui (căci fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui):

• Pace și liniște în așternut (un somn liniștit),

• Îndrăzneala (nu mă tem...) și

• Recunoașterea că rezolvarea a venit de la El: "a Domnului este izbăvirea".

Ce extraordinar exemplu de urmat în momentul în care marea e învolburată. Umblarea cu El va fi cu suișuri și coborâșuri. Avem de luptat cu firea coruptă, cu lumea, cu potrivnicul care ragneste ca un leu și caută pe cine să înghită (1 Petru 5:8). Biblia însă, nu ne învață să fugim de realitate sau să ne creăm o lume imaginară în care să ne refugiem, ca Don Quijote. Deși marea e învolburată și valurile par să ne înghită, suntem chemați să pășim pe ape cu condiția să nu ne luăm ochii de la Caracterul Celui care ne-a chemat. Din acest motiv sunt atâtea pasaje care ne atenționează în Scriptură și ne spun să fim treji, să veghem. Dacă nu veghem, avem toate șansele să ne scufundăm. Dar chiar și atunci mâna Lui este gata să ne prindă dacă strigăm la El. Ce har.

Dacă David ar fi crezut vocile care îi tot răsunau în minte "nu mai este izbăvire pentru tine la Dumnezeu, nu mai ai nici o șansă", cred că ar fi fost o pradă ușoară pentru potrivnicii lui. La fel și noi, dacă nu suntem atenți să discernem din marea de voci care țintesc la credința noastră și dacă nu ne focalizăm pe Vocea care contează, Vocea Adevărului, putem fi o pradă ușoară pentru Deznădejde. Nu-i lăsa pe alții să-ți definească relația cu Dumnezeu. Nu-i lasă pe alții să definească limitele harului Lui pentru tine. Adu-ți aminte cine este El: scutul tău, slava ta, Cel care îți ridică capul, cel care răspunde când te rogi, sprijinul tău, cel care deține Izbăvirea și care așteaptă cu drag să ți-o ofere când i-o ceri. Ce bucurie să fim copii de Dumnezeu. Ce har să ne numească prieteni.