Psalmul 2: Jurați credință Fiului!

Psalmul 2, aplicabil pe alocuri lui David, psalm citit la încoronarea regilor davidici, este un psalm mesianic, care anunță venirea lui Hristos. Hristos Însuși spune "cercetați Scripturile căci ele mărturisesc despre Mine". În Fapte 4:25,26 este citat acest psalm referindu-se la Mesia. Dar să începem cu textul Scripturii și apoi câteva gânduri pe marginea lui.

"1. De ce se întărâtă neamurile

și cugetă popoarele lucruri fără folos?

2. Regii pământului se ridică,

și conducătorii se strâng laolaltă

împotriva Domnului

și împotriva Unsului Său, zicând:

3.„Să Le rupem legăturile

și să aruncăm funiile Lor de pe noi!“

4. Cel Ce șade în ceruri râde;

Stăpânul Își bate joc de ei.

5. Apoi le vorbește în mânia Lui

și‑i îngrozește în furia Lui, zicând:

6. „Totuși, Eu L‑am înscăunat

pe Împăratul Meu peste Sion,

muntele Meu cel sfânt.“

7. Voi vesti hotărârea Domnului:

El Mi‑a zis: „Tu ești Fiul Meu!

Astăzi Te‑am născut!

8. Cere‑Mi și‑Ți voi da neamurile drept moștenire

și marginile pământului în stăpânire!

9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier,

le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.“

10. De aceea, regilor, fiți înțelepți!

Judecători ai pământului, primiți învățătură!

11. Slujiți Domnului cu teamă

și bucurați‑vă tremurând!

12. Dați sărutare Fiului,

ca nu cumva să Se mânie și să pieriți pe cale,

căci mânia Lui este gata să se aprindă!

Ferice de toți cei ce se adăpostesc în El!"

În timp ce citeam parcă și vedeam scena ultimei bătălii de la Armaghedon.

Părțile care se vor lupta: Conducătorii pământului aliați împotriva Domnului și Unsului Său (Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov - că să nu fie confuzie).

Cauza și Scopul: Să rupem legăturile lor, să aruncăm funiile lor de pe noi.

Mă tot gândeam la marea înșelare și ce îi va face pe acești conducători să se alieze împotriva Domnului. Cred că Satan va ținti la caracterul lui Dumnezeu, cum a făcut încă de la început, în Eden, când a înșelat-o pe Eva punând la îndoială ce a spus Dumnezeu (Oare a spus Dumnezeu? Negreșit nu veți muri). Cu alte cuvinte cel care e tatăl minciunilor l-a făcut mincinos pe Cel care în esență este Adevărul. Cred că Diavolul (tradus: Defăimător, Calomniator, Bârfitor) va ademeni omenirea să creadă că Dumnezeu nu merită toată autoritatea și legăturile Lui nu sunt pentru binele omenirii, nu sunt pentru protecție ci pentru că e un mare tiran, căruia îi place să aibă totul sub control, nu că ar iubi omul. Cred că ademenirea asta a început deja, dacă ești atent la mesajul multor filme și seriale. Chiar anul trecut am văzut Frumoasa Adormită (Maleficent) și e interesant cum s-a schimbat firul poveștii: Maleficent este de fapt bună și cea care o iubește cu adevărat pe Aurora, iar tatăl Aurorei, regele, este un psihopat plin de temeri.

Linia poveștilor nu mai e clară în ziua de azi cum era în basmele copilăriei: răul era rău și era pedepsit, iar binele era bine și primea răsplata. Azi, vampirii (nu mă refer la cei "vegetarieni" :) sunt personaje cu care ținem, cei care trăiesc în promiscuitate sunt victimizați, admirăm spărgătorii de bănci pentru că sunt puși într-o lumina care-i justifică. Și uite așa s-a spălăcit tot ce știam despre bine și rău. Media își face bine treaba, și oamenii se lasă înșelați, încet dar sigur.

Despre Ninive știm că era o cetate în care oamenii nu puteau deosebi stânga de dreapta, înainte de potop gândurile oamenilor erau îndreptate numai spre rău... Astea au atras judecata. Cred că la sfârșit va fi asemănător, dreptatea și nedreptatea nu vor mai fi bine delimitate, binele și răul vor fi concepte ambigue, chiar interschimbabile.

Continuarea acestui psalm (versetele 4-9) nu este la modă. Nu prea se mai vorbește de mânia și groaza lui Dumnezeu. Tot ce vrem să auzim, să acceptăm și să spunem despre Dumnezeu și Hristos este Dragoste și Toleranță. Dar Dumnezeu este și îndurare și dreptate, și dragoste și sfințenie. Dacă luăm doar ce ne convine din caracterul Lui e ca și cum ne-am face propriul dumnezeu, după imaginația noastră, pe care îl putem accepta, controla și percepe. Astfel ne facem propriul nostru idol imaginar, care ne mai împacă conștiința din când în când, dar tot idol rămâne. Frica de Domnul este începutul înțelepciunii (vizionați Fear of God pe tema asta).

Dacă s-ar termina Psalmul cu mânia și urgia lui Dumnezeu, poate chiar am începe să credem că El e un tiran care și-a lăsat creația de izbeliște și știe doar să judece. Poate am tinde să îi dăm crezare lui Dawkins care pomenește de "zeul care a pus împreună cosmosul în primul rând și apoi s-a retras."

Dar nu se termină așa. În acest psalm apare SPERANȚA. Dumnezeu se implică personal. Apare Unsul, Cel căruia Dumnezeu Tatăl îi dă autoritatea, tronul peste Sion, neamurile moștenire, marginile pământului sub stăpânire ca să conducă și să aducă fericire pentru cei care-I jură credință și își găsesc adăpostul în El.

Avertizările și sfaturile pentru regi și judecători - să se poarte cu înțelepciune, să ia învățătură și să slujească cu teamă - sunt o dovadă a faptului că Dumnezeu este Bun, El le vrea binele, le vrea FERICIREA, și le-a oferit o cale pentru a trece din moarte la viață fără a mai fi judecați.

Și că tot veni vorba de fericire, voi încheia cu câteva cuvinte din Jurnalul Fericirii lui Steinhardt:

"Ce angajare mai totală în lumea binelui și a răului poate fi decât răstignirea pe lemnul infamiei? Pe Răstignit trebuie să-L urmăm dacă vrem să nu ne depărtam de realitate și – prin El să ajungem la Tatăl și la Treime.

El nu e totuna cu Arhitectul universului, cu Făuritorul pe care-l recunosc masonii (de rit scoțian) și deiștii. Oricât am fi de ecumenici nu putem să nu fim exacți. Dumnezeul nostru e cu totul altcineva decât simplul, mecanicul și neangajatul „Creator” (Brahma), e Dumnezeul bunătății, dragostei, jertfei și posibilității mântuirii, pe care nicio religie pre-creștină nici cibernetică nu-L pot concepe. Hinduismul, iudaismul și islamismul s-au putut ridică până la noțiunea de dreptate (inclusiv cele de orânduire și supunere), dar nu mai încolo. Cibernetica Îl dovedește pe Creator, nu pe Isus Hristos, nu pe Sfântul Duh. Treimea rămâne o noțiune specifică a creștinismului, a Dumnezeului bun! "

"Dați sărutare Fiului (Swear Allegiance)... Ferice de toți cei ce se adăpostesc în EL." Isus a zis: Eu sunt Cale, Adevărul și Viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine"