Psalmul 1: Rădăcina Adevarului

Psalmul 1 este un text bogat în învățătură și plin de speranță văzut în contextul întregii Scripturi. Am să încep direct cu textul biblic (dacă timpul vă este limitat, rămâneți la Scriptură :)

"(1) Ferice de omul care

nu se duce la sfatul celor răi,
nu se oprește pe calea celor păcătoși și
nu se așează pe scaunul celor batjocoritori!

(2) Ci

își găsește plăcerea în Legea Domnului
și zi și noapte cugetă la Legea Lui.

(3) El este ca un pom sădit lângă niște izvoare de apă,

care‑și dă rodul la vremea lui
și ale cărui frunze nu se veștejesc.

El prosperă în tot ceea ce face!

(4-5) Cei răi însă nu sunt așa,

ci ei sunt ca pleava spulberată de vânt.
de aceea cei răi nu pot sta în picioare la JUDECATĂ
și nici cei păcătoși în comunitatea celor drepți.

(6) Căci Domnul cunoaște calea celor drepți;

calea celor răi însă duce la pieire." Psalmul 1 (NTR)

Afirmații ale Domnului din Evanghelii:

"Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie"
"Acum voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus..."
"Și Cuvântul s-a făcut trup.."
"Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod"

Versetul 1 descrie un om care a rupt-o cu păcatul.

Nu se duce la sfatul celor răi: nu cochetează cu păcatul, nu lasă nici o portiță de acces
Nu se oprește pe calea celor păcătoși: nu săvârșește/ înfăptuiește păcatul în mod voit/premeditat. Nu exclud aici posibilitatea de a păcătui. Încă trăim în trup, încă avem de luptat cu natura păcătoasă. Pierdem bătălii, dar nu cedăm, nu lăsăm garda jos, căci pe ea avem gravat "Îndrăzniți, Eu am biruit lumea".
Nu se așează pe scaunul celor batjocoritori: nu face din păcat un mod de viață!

Versetul 2 Acest om, care a rupt-o cu păcatul voit/ ca mod de viață, prin credință, are parte de o schimbare a inimii, o schimbare rațională și emoțională, o schimbare a voinței, dorinței..... Își găsește PLĂCEREA în Cuvânt (implică sentiment - IE) și zi și noapte CUGETĂ (rațiune- gândire - IQ) la Legea Lui.

Are loc o schimbare de macaz aici. Cum citeam într-un devoțional: Dumnezeu nu vrea să ne scape de la moartea spirituală și atât, ci să ne dea în schimb viață din belșug. Un tată nu s-ar mulțumi atunci când un copil ar scapă dintr-un accident mortal dar ar rămâne în coma pe patul de spital ci ar dori vindecare și recuperare.

Versetul 3

Această schimbare, acest nou atașament, această înnoire a minții/ inimii se vede efectiv în practică prin RODUL adus, rodul Duhului. Regenerarea devine vizibilă.

Asemănarea cu un pom/ copac mi se pare fascinantă, mai ales că am citit de curând în Iov niște versete care îmi pun Psalmul 1 în perspectiva învierii:

"Pentru un copac, tot mai este nădejde: dacă e tăiat, el va răsări din nou și lăstarii lui nu încetează să reapară. Deși rădăcina îi îmbătrânește în pământ și-i piere trunchiul în țărână, la mireasma apei va înmuguri și va da ramuri ca o plantă"(Iov 14:7-9) "Isus a zis: Eu sunt Apa Vieții."

Iov însă pendulează între deznădejde și speranță, deasupra lui planând suferința. Dar în toată suferința lui afirma "Știu că Răscumparatorul meu este viu, și că la sfârșit, se va ridică pe pământ. Chiar după ce pielea mi-a fost nimicită... Îl voi vedea de partea mea...Și astfel Rădăcina Adevărului va fi găsită în mine."

Nu este vorba aici de un pom obișnuit care veștejește la un moment dat, nu este vorba de oameni morali care au resurse limitate, și rodul e doar pentru o vreme fără rezonanță în veșnicie. Aici e vorba de Rădăcina Adevărului care dacă este în noi, chiar și după ce "veștejim", când dă de Apă Vie, va Învia!

Versetele 4-5

Pleavă (Dex): resturi de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor... lipsit de valoare, de importanță, lucru de nimic, om de nimic.

În cartea Iov, cel rău este descris: " jos i se usucă rădăcinile, iar sus i se ofilesc ramurile... Nu va scăpa de întuneric, o flacără îi va usca mlădițele și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta... mlădițele lui nu vor înverzi"

Cei răi sunt ca pleava bună pentru foc, fără rădăcina, fără stabilitate, dusa de vânt (influențați de vremuri/ideologii de moment...). Nu au în ei Rădăcina Adevărului. Rodul lor nu ține în momentul adevărului, când se trage linia în Ziua Judecății.

Versetul 6

Domnul CUNOAȘTE calea celor drepți! Această este cea mai mare bogăție, să fii cunoscut de El, să ți se zică "veniți binecuvântații Tatălui, robi buni și credincioși", să fii în cercul de prieteni.

Calea păcătoșilor însă duce la pieire. Ei vor auzi "plecați de aici căci nu vă CUNOSC." - tristă finalitate.

Doamne fă ca Rădăcina Adevărului să se găsească în cât mai mulți la venirea Ta!