De ce să (nu) citim Biblia?

Am tot amânat Jurnalul Devotional, promis în Noiembrie (Cea mai importantă relație), pentru a termina planul de citire al Bibliei si alte cărti începute în 2018. Perseverența nu este punctul meu forte, așa că îmi trebuie un extra efort ;)

Paradoxul anului 2018, că tot e momentul de privit în urmă, analizat și plănuit anul ce urmează: Deși a fost cel mai aglomerat an din câte îmi amintesc (grădi cu trafic de București, job, renovări si întreținere casă, vacanțe...) am avut timp să termin ce mi-am propus să citesc. Chiar dacă am fost binecuvantată si cu alte realizări, pot spune că cea mai bună investiție a fost în timpul de citire, meditare la Cuvânt și rugăciune.

Că tot începem anul cu planuri și noi propuneri, vă provoc să citiți Scriptura din scoarță în scoarță, acompaniati de rugăciune.

Dar de ce să citim Biblia??

Aș schimba întrebarea în: De ce să nu citim Biblia? - am mai puțin de scris aici :)

1. Câteva motive invocate de necreștini: Scriptura nu e de încredere, e scrisă de oameni, nu e inspirație divină ci o conspirație pentru a controla masele, religia este o cârjă pentru oamenii slabi, care nu pot gândi pentru ei...

Nu vreau să încep un discurs apologetic aici, dar recomand cu căldură să nu va mulțumiți cu puțin, să nu va limitați la o teorie fără o evaluare sinceră. Căutați și veți găsi! In momentele de indoială m-au ajutat cărțile: "Mărturii care cer un verdict", "Pledoarie pentru Hristos", "Și Biblia are totuși dreptate", dar mai ales Biblia. Dacă este adevărat tot ce scrie în ea, este o chestiune de viață și de moarte.

2. Motive invocate de creștini "traditionali": Sunt un simplu om, nu sunt așa de sfânt și instruit pentru a mă apropia de Biblie, așa că mai bine citesc devotiuni și comentarii ale marilor oameni ai Bisericii. Plus că e mai important să fac, nu să citesc (un adevăr și aici, dar o gândire în extreme, un SAU-SAU în loc de ȘI-ȘI).

Una din cărțile citite în 2018 a fost "Creștinismul de-a lungul secolelor" și am descoperit un aspect interesant despre biserica primară. Manuscrisele originale ale Noului Testament (evanghelii, epistole...) care erau citite in bisericile din casele primilor creștini, erau scrise într-un limbaj folosit de oamenii de rând (greacă de rând). Hristos a ales oameni de rând (pescari, vameși...) pentru a le descoperi Adevărul, iar aceștia au scris oamenilor de rând pentru ca mesajul să fie înțeles de oricine. Ei nu s-au rezumat la o elită de învățați.

De la Constantin încolo s-a folosit traducerea în latină, la care avea access doar elita de preoți, episcopi, cardinali... cu studii teologice, iar omul de rând a fost ținut în întuneric în ce privește Adevărul, așa cum a fost el transmis și intenționat de Hristos.

Reformatorii nu au venit cu noi idei de a pune Biblia în mâna omului de rând. Ei au restaurat doar ceea ce avea biserica primară, și ce a fost intenționat de inițiatorul creștinismului.

Am găsit următorul fragment în introducerea traducerii Vox Dei (vocea lui Dumnezeu) care mi s-a părut grăitor pentru acest subiect:

"Să presupunem că Dumnezeu ar vorbi... ce ar spune El pentru a ne răspunde la marile întrebări și nevoi? Dacă Dumnezeu ar vorbi, El ar transmite un mesaj clar. Dumnezeu ar folosi cuvinte, expresii și idei pe care le-am putea înțelege și aprecia, indiferent de vârstă, mediu și educație. Dacă Dumnezeu ar vorbi, mesajul lui ar depăși barieră timpului. Dumnezeu ar comunica în așa manieră încât cuvintele Lui ne-ar vorbi nouă și fiecărei generații cu putere ca și când ar fi cuvinte noi. Creatorul ar știi cum să comunice cu propria creație. Dacă Dumnezeu ar vorbi, mesajul Lui ar fi unul universal, trecând peste bariere culturale și personale și s-ar aplica întregii rase umane. Dacă Dumnezeu ar vorbi ar fi un mesaj personal, vorbind indivizilor de nevoile lor personale. DUMNEZEU A VORBIT în BIBLIE, care este Cuvântul Lui."

3. Deși sunt dintr-o familie evanghelică, și am fost încurajată să cercetez, să citesc Scriptura, am avut și eu scuzele mele să nu citesc, scuze aparent justificate:

- pe Dumnezeu îl interesează relația nu performanța mea;

- știu Biblia de mică - de acum să o și trăiesc;

- decât să citesc scolastic si rece... mai bine nu mai citesc deloc...

Dar și gândirea de acest gen este o gândire la extreme, un SAU-SAU nejustificat.

Este adevărat că există pericolul unui creștinism "propus" așa cum îl descrie John Eldredge. Solutia insă, nu este să nu mai citesti, ci să te autoevaluezi si să te rogi pentru o atitudine corectă.

"Am trăit atât de mult cu o abordare propusă a creștinismului încât aproape că i-am pierdut adevăratul ei sens. Timp de secole înainte de Epoca Modernă, Biserica vedea Scriptura ca pe o dramă cosmică ale cărei teme ne inspirau propriile povești și adunau laolaltă toate scenele aleatorii dintr-un întreg. Dar abordarea noastră rațională asupra vieții, care domină cultura vestică de sute de ani, ne-a răpit acest lucru, lăsându-ne o credință care e un pic mai mult decât o simplă povestire a unor fapte. Este adevărat, toate informațiile sunt acolo, dar nu îți mai taie respirația. După cum avertizează teologul britanic Alister McGrath, Biblia nu este în principiu o resursă de doctrine. A reduce revelația la principii sau concepte înseamnă a suprima elementul de mister, sfințenie și minune în dezvăluirea lui Dumnezeu însuși. Principiile ei primordiale pot să ne lumineze și să ne informeze; dar nu ne fac să ingenunchem cu pioșenie și teamă, cum a procedat Moise la vederea rugului aprins ce nu se mistuia, sau ucenicii în prezența lui Hristos înviat" (Pasiune pentru Adevăr).

Acestea fiind spuse, revin la provocarea mea: Citiți Sfintele Scripturi in noul an in care am intrat. Găsiți online suficiente traduceri (recomand NTR), planuri de citire, comentarii si alte resurse. Biblia este cea mai fascinantă carte pe care am citit-o de mică și pe care abia aștept să o reiau anul acesta.

Cum spuneam in postarea trecuta, orice relatie are ca temelie comunicarea. Tineti canalele de comunicare cu Dumnezeu deschise!