top of page
Caută

Cea mai importantă relație.

  • Poza scriitorului: Patricea Mitrofan
    Patricea Mitrofan
  • 22 nov. 2018
  • 4 min de citit

A trecut aproape un an de la ultima postare. S-au întâmplat multe de atunci. Am început lucru, copiii au început grădi, totul e pe repede înainte și provocarea din ultima perioadă a fost să mă rezum la priorități, și să las hobby-urile pentru un alt sezon din viață :). Și uite așa a ajuns mașina de cusut pe raft (băgată în seama din când în când pentru retușuri, să nu se supere total pe mine) iar Jurnalul madebypatri în pending.

Prioritățile mele gravitează cumva în jurul relațiilor cu care am fost binecuvântată: Relația cu Domnul, Relația cu familia, relația cu Biserica, și relația cu apropiații. Chiar în grupul de casă al bisericii din care fac parte studiem tema "relații", un studiu folositor pentru mine.

Cu referire la prima verigă, relația cu Dumnezeu, cred cu tărie că din ea își iau seva toate celelalte, și calitatea acestei relații determină calitatea celorlalte. Doar așa ne putem bucura de relații pline de semnificație. Altfel, sufletul nostru rămâne sărac, egoist și mândru.

Am dat de un articol interesant în care este prezentată o altă verigă în relații "Relația cu Sine - cu Sursa". Mai jos o scrisoare pentru partenerul de viață din acest articol:

Legământ pentru viață de cuplu

Bună, Noi ne aflăm în această lume în calitate de cocreatori. Pe măsură ce vom avansa cu această căsnicie [relație], eu mă aștept că amândoi să fim satisfăcuți din toate punctele de vedere. Dorința mea este să descopăr cine sunt eu și cine ești tu. Dar lucrul care mi se pare cel mai important este să fiu fericit(ă), astfel încât să îți pot inspiră aceeași fericire și ție. Eu nu consider că sunt responsabil pentru viața ta. Consider că sunt responsabil doar pentru viața mea și îmi doresc să mă simt cât mai bine. Anticipez faptul că pe măsură ce vom avansa de-a lungul acestei vieți, noi vom trăi împreună cele mai sublime experiențe pozitive, care corespund intenției noastre actuale. Atâta timp cât ne vom simți bine, îți propun să rămânem împreună. Dacă vreodată nu ne vom mai simți bine, îți propun să ne separăm, fie în plan mental, fie în plan fizic, până când negativitatea ne va despărți. Eu nu te voi considera niciodată responsabil pentru ceea ce simt, sunt responsabil de propria mea dezvoltare personală. Eu am puterea de a atinge oricând doresc armonia cu propria mea Sursă, și astfel, de a mă simți bine.


Relațiile definite mai sus (din păcate practicate de mulți) sunt simple, ne sunt la îndemână, sunt egoiste, nu implică sacrificiu de sine, pe care Hristos pune atât de mult accentul. Scopul relațiilor de genul acesta este evident: să îmi ating sursa-Sinele, să fiu eu mai întâi fericit și dacă te fac pe tine fericit bine, dacă nu fiecare pe drumul lui. Cum spune în final EU AM PUTEREA de a atinge oricând doresc armonia cu propria mea Sursă. I've got the power!! Nimic supraomenesc aici. Și adevărul este că o relație descrisă de Hristos, care implică sacrificiu de sine este supraomenească. Prin puterea noastră nu reusim să nu fim egoiști. Asta este virusul care ne-a corupt ADN-ul spiritual de la Adam încoace. Ideologia apărută odată cu empirismul și raționalismul care ridică în slăvi capacitatea omului de a descoperi adevărul prin rațiune fără a recurge la revelație, care se orientează pe om, cel care exercită cunoașterea, se potrivește mănușă cu natura noastră coruptă, mândră si egoistă.


Eu cred în relația cu Sursa, dacă prin Sursă se întelege Dumnezeul Bibliei la care am acces doar prin Hristos. Și doar așa pot să ating acel Eu, intenționat de Ziditorul meu. Știu, sunt intolerantă. Îmi asum asta. Cel pe care îl urmez este așa, nu am cum să fiu altfel. Afirmația lui Hristos "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, NIMENI nu vine la Tatăl DECÂT prin Mine", este destul de intolerantă nu? Se cam exclud toate celelalte căi.


Dar să revenim. Cum spuneam, anul 2018 a fost un an pe fugă, cu o viață ca în București, aglomerată, în trafic, un du-te vino continuu. O agitație care îți cere un echilibru interior. Ceea ce m-a ținut pe linia de plutire a fost relația cu Sursa (ca sa folosim limbajul modern), cu Domnul Bibliei.


Ce înțeleg prin relația cu Dumnezeu?

Paralela cu relația de cuplu este relevantă. Hristos aseamănă, în Efeseni, relația dintre El și Biserică cu relația soț-soție. Nu poți avea o relație soț-soție cu orice persoană pe care o întâlnești pe stradă. Trebuie să fii cucerită de persoana aia, să iei o decizie, să îți iei un angajament în fața altarului, la starea civilă, să intri cumva într-un legământ cu ea. Începi cu o cucerire și o decizie personală, o intrare într-un legământ cu Dumnezeu (prin credință în Hristos și căință de păcate).

Apoi, ca în orice relație, trebuie să existe comunicare! Este cea mai imporantă componentă pentru creștere și maturizare. Nu poți să te lauzi cu o relație sănătoasă fără să existe comunicare acolo, iar comunicarea cere timp și intenționalitate. Cam așa este și în relația cu Domnul. El ne-a lăsat Sfânta Scriptură prin care El ne comunica gândurile Lui pentru noi, prin Duhul Lui, și pe noi ne învață să ne rugăm Lui, să îi comunicăm laude, mulțumiri, îngrijorări, cereri...tot prin Duhul Sfânt.

Sună puțin scolastic, tehnic și rece, dar e greu să descriu taina relației mele cu El. Cred că relația cu Dumnezeu, posibilă doar prin naștere din nou, este o taină, cum spune Domnul lui Nicodim, vântul/Duhul suflă încotro vrea, tainic, produce o a două naștere în om, într-un mod miraculos. Și ce minunat lucrează în cele mai adânci cotloane ale inimii când intri în această relație, cea mai importantă relație.


La începutul acestui an, soțul meu m-a încurajat să urmez planul de citire "The Discipleship Journal, Bible Reading Plan", și mi-a făcut cadou Biblia in Noua Traducere (NTR). De mică am fost obișnuită cu altă traducere. Cititnd NTR însă, am văzut dintr-o perspectiva nouă unele texte peste care treceam mecanic.

Jurnalul madebypatri din 2018 a ajuns un jurnal fizic de meditații pe marginea textelor din Scriptură. M-au recucerit Psalmii lui David. Mi-am propus să fac un caiețel devotional în care să îmi scriu gândurile pe marginea Psalmilor (1-30), să fie o mică moștenire pentru Sofia și Filip. Așa că, următoarele 30 de postări vor fi compilate în acest mic devotional! Sper să fie o încurajare si pentru alții :)









 
 
 

Comments


Featured Posts
Recent Posts
Search By Tags
Follow Us
  • Facebook Reflection
  • Twitter Reflection
  • Google+ Reflection

© 2016 by Patricea Mitrofan

  • b-facebook
bottom of page