Ziua 6: Gânduri de ziua mea!

Așa cum ziceam pe 1 Decembrie luna aceasta sunt pusă pe sărbătorit (Ziua țării mele, Ziua mea și ziua Domnului meu).

Am atins 33 de ani iuhuuu, cică pe FB am 28, nu știu cum de, probabil te flatezi singur cu cele mai frumoase poze pe rețelele de socializare și de data asta ce o fi zis feisbucul: "You can't be 33, I'll give you 28 :P .

Mi-am început ziua cu o dedicație de la Tata și am terminat-o cu a doua dedicație tot de la El (realitatea a fost muuult mai frumoasă):

Dacă mi-aș povesti ziua mi-ați zice "mama, dar ce ghinion pe tine!".

Cred totuși că depinde mult cum privești lucrurile, care-ți sunt ochelarii prin care procesezi momentele zilei.

În facultate am învățat o lecție importantă într-o perioadă foarte grea din toate punctele de vedere (spiritual, relațional, financiar, profesional...). Deși o perioadă cu multe experiențe negative din unele puncte de vedere, atunci am învățat lecția "Mulțumirii". O lecție pe care o tot învăț de atunci pentru că nu știu cum se face dar "mulțumirea" nu o înveți o data, ai luat nota 10 și pleci mai departe. Într-un secol ca acesta parcă toată lumea promovează nemulțumirea (față de felul cum arăți - sunt o mulțime de reclame care au mare grijă să te facă să fii nemulțumit de tine, față de ceea ce ai - întotdeauna se mai inventează ceva ce nu ai și trebuie sa îl ai, și pana nu îl cumperi nu vei putea fi pe deplin mulțumit.... și lista poate continua).

Așa și de ziua mea, ca în toate celelalte zile am pendulat intre două atitudini și am să povestesc câteva momente:

1. Trezirea la ora 7:01, Sofia a migrat peste noapte lângă mine și se tot foia, iar Filip a început cu chiuiala. Mai am zile când se trezesc la 8. But not today!

Atitudine1: OFFFF copiii ăștia, matinali mai sunt. Nu pot să dorm și eu mai mult măcar de ziua meaaaaaaaaaa!!!

Atitudine2: O nouă zi! Și nu oricare. Ziua meaaaaa! Mă pot trezi devreme ca să am o zi cât mai lunga și sa nu se termine repede sărbătoarea. Mulțumesc Doamne că mi-ai mai dat un an. Mulțumesc că mi-ai dat două ceasuri deșteptătoare (Sofia și Filip) de care să mă bucur în fiecare zi. Mulțumesc pentru soțul meu, un om perfect pentru mine. Mulțumesc pentru cadoul și dedicația lui găsite în ghete. Mulțumesc pentru copiii mei, mulțumesc că sunt sănătoși și se trezesc gata de joacă în fiecare zi.

2. Mă uit la răsărit, ma bucur de frumusețea cerului când de-odată Sofi, care a primit cadou de la buni în ghetuțe vrea să își înceapă oul de ciocolata. Îi spun să aștepte să îl mănânce după micul-dejun și ea insistă ca vrea ACUUUM micul-dejun.

Atitudine1: OFFF lasă-mă să mă dezmeticesc copilule, să mă bucur de soare și apoi povestim de faptul că nu ai voie până nu luăm micul dejun, și mă voi urni și voi pune micul dejun.

Atitudine2: Doamne iți mulțumesc că am copii sănătoși cărora le este foame, că nu sunt în spital cu ei și mă pot bucura la masa noastră, în cuibușorul nostru, cu un soare așa de frumos pe geam. Mulțumesc că deși e nerăbdătoare, Sofi nu și-a desfăcut surpriza până nu m-a întrebat și că așteaptă să mănânce.

3. Deschid frigiderul și îmi dau seama că trebuia să facem piața, că nu prea aveam multe în frigider așa că trebuie să mă rezum la cărniță și zacuscă.

Atitudine 1: OFFF iar am uitat să luam cereale, iaurt, banane.... nu mai avem nimic pe-aici.

Atitudine 2: Bine că avem ce mânca și am putea avea și mai mult dacă am fi mai organizați. În slamul din Africa sunt copii care mănâncă un bol cu câteva linguri de orez toată ziua (din ce îmi povestea o prietena de la Asociația Tumaini). Mulțumesc pentru zacusca, carnea de curcan și pâinea din dimineața asta, ai milă și de cei care nu au și dă-ne o inima sensibilă să îi putem ajuta și pe ei.

4. Copiii sunt mâncați, schimbați și se joacă frumos la sufragerie pe covor cu noul set de șine-trenulețe. Eu îmi sorb cafeaua cu lapte în liniște, citesc "Invitația Crăciunului" și ma bucur din nou de cer. Dintr-o dată țipetele Sofiei: FILIIIIP nu îmi strica șinaaaa! Sofi îl împinge pe Filip care cade jos pe covor și începe și el aau mamaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

Atitudine1: Un moment de liniște nu pot avea? Nici măcar de ziua mea? Nu vă puteți împacă și voi ca doi frați! Mereu bombăneala? I hate this moment!!!!

Atitudine2: Încă un moment să îmi formez răbdarea ("dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea pentru ca să fiți desăvârșiți"). Mulțumesc Doamne că Filip nu s-a lovit cu capul de măsuța lângă care a căzut. Mulțumesc pentru protecție și dă-mi înțelepciune să ii explic Sofiei cum sa procedeze în situații ca acestea iar lui Filip să ii pot explica pe limba lui să fie mai atent la ce construiește Sofia. Mulțumesc ca au avut câteva momente în care s-au jucat frumos și momentele astea devin mai lungi pe măsură ce copiii cresc.

Lista cu momente poate continua dar ați prins ideea. Nu pot zice că am ales tot timpul atitudinea2, cel putin nu din prima. De multe ori trec prin atitudinea1 și apoi ma corectez. Sunt și cazuri fericite când am direct atitudinea2 dar mai trebuie exercițiu.

Și uite așa am ajuns la 33 de ani, sănătoasa și binecuvântată cu o familie minunată, cu o casă frumoasă, într-un cartier cu vecini super, cu o biserica sănătoasa, prieteni buni.... dar cea mai binecuvântată sunt cu TINE de mană, Tu care ești mai presus de tot ce sunt și am.

Mulțumesc Doamne!

Și ca să continui cu Calendarul de Advent, azi m-am uitat cu copiii la VeggieTales - Povestea lui Nicolas și am zis că ar fi potrivit să fac ceva pe aceeași temă: trei șosete din in pentru decor. Am materialele de anul trecut de la cumnățica din Norvegia (mulțumesc Alina:) și eram mult prea aglomerată cu Filip să pot face ceva cu croitoria așa că am lăsat-o pe anul acesta :)