Thank God for baby girls and boys!

Draga jurnal, revin cu accesoriile pentru fetite mai intai, apoi ne ocupam de baietei :)

Are Sofia o papusica ingeras care are mesajul "Thank God for baby girls", brodat pe burtica. De cate ori o vedeam ma gandeam ca e asa frumos sa ma pot bucura de gingasia, gangurelile, dragalaseniile si chiar diferitele stari ale unei fetite asa dragi :)

Sunt foarte multumitoare ca al doilea copil a fost baietel si am putut vedea diferente enorme intre comportamentul unuia si al altuia specifice fetitelor si baieteilor.

Sofia are momente de printesa, ii place sa se imbrace in rochite sa ii pun muzica si sa se invarta in toata sufrageria ca la bal :). Cand ii fac codite se uita in oglinda si apoi se duce la tati sa ii atraga atentia: "Tati, vezi ce frumoasa sunt???", si in momentul in care ii spune "vaiii ce frumoasa esti" este atat de fericita. Ii mai place sa se joace de-a mama cu papusile si bebelusii ei, sa aiba grija de ele, sa le hraneasca sa le schimbe, sa le pupe si sa le imbratiseze. Seara are nevoie de o doza mai mare de afectiune, imbratisare, povesti... si pana adoarme ne viziteaza de vreo cinci-sase ori pentru cate o "problema". Dimineata ne trezim cu ea in pat cu cate o imbratisare.

Cu gandul la fetite, la unicitatea, dragalasia si frumusetea lor am facut si setul de accesorii de jos delicat si potrivit pentru o familie cu doua fetite gingase:

Filip pe de alta parte e din alt material - de pe Marte cum zice autorul unei carti. S-a nascut cu o figura de barbat serios, asa imi spun prietenele. E foarte atras de mecanisme - roti de masini, suruburi, trenulete... De cand a facut primii pasi si si-a luat o multime de trante, s-a ridicat senin si a luat-o mai departe fara frica. Mi-e ciuda de multe ori ca nu sta asa mult la dragalit si pupacit. La somn, daca stam putin cu el gata, nu mai are nevoie de noi, adoarme singur. Dimineata cand se trezeste daca se odihneste bine sta si cate jumatate de ora singur in patut fara sa il auzim jucandu-se cu cate ceva. E independent, ii place sa exploreze tot ce e nou si cand ne jucam afara, in loc sa stea la joaca cu copiii s-ar duce direct in strada la masinile adevarate, asa ca trebuie sa am ochi si la spate.

Ce este interesant in toate diferentele astea nu sunt jucariile cu care se joaca fiecare ci felul in care se joaca cu ele. Sofiei pe langa altele ii plac mult trenuletele si ultimele cadouri au fost seturi intregi cu sine, trenulete cantacioase.... Dar ea le aranjeaza frumos, le face castel, le pune la somn, le inveleste, ii place sa puna trenurile sa vorbeasca intre ele. Filip in schimb vine ia trenurile si merge cu ele prin casa toata ziua: titititititi cam asta e joaca lui (bineinteles aici intra si factorul varsta). Filip s-a nascut intre papuselele si trenuletele Sofiei. Cand era mic, s-a obisnuit sa adoarma cu mana in parul meu, si ca sa fac tranzitia mai usoara in patutul lui i-am dat o papusica cu par asemanator si adoarme cu mana in parul papusii. Dar nu e asa gingas cu papusica cum era Sofi la varsta lui. Nu e codat cu spiritul matern. Dupa somn uita de ea, o arunca cat colo si urla dupa bruuum bruuum-ul lui :)

Cu gandul la unicitatea, curajul si spiritul explorator al baietilor am facut un set cu basca, pantofiori si papion pentru un bebe in urma unei provocari :)