Seamana generozitate!

Patricea Mitrofan
6 mai 2017
4 min de citit

Dupa o saptamana de musafiri, plimbari, reparatie instalatii si piticoti solicitanti revin la Jurnalul de Handmade.

Saptamana trecuta am citit un text care nu mi-a dat pace :)

„Cine seamana putin va secera putin, iar cine seamana mult va secera mult... Dumenzeu poate sa va dea din abundenta orice dar, pentru ca, avand intotdeauna lucrurile de care aveti nevoie, sa faceti cat mai multe fapte bune.”(2 Corinteni 9)

Meditand la textul asta si la generozitate in general mi-am dat seama ca am avut cateva scuze si conceptii gresite pe aceasta tema:

1. Unii au darul generozitatii, altii nu - FALS

Crescand intr-o familie numeroasa am avut sansa sa interactionez de mica cu diferite caractere. Suntem noua frati si surori dar fiecare are stilul lui - unul mai psiholog, altul mai filosof, altul mai glumet, altul mai empatic, altul mai generos, altul mai teolog....isteti si modesti suntem toti :). Una din surori este foarte generoasa, isi dadea haine si alte lucruri fara sa stea prea mult pe ganduri. Eu fiind mai calculata de fel ma gandeam ca nu am darul asta, asa ca nici nu mi-am batut prea mult capul cu generozitatea. Dar din cate am citit se pare ca porunca „sa fii generos” se adreseaza tuturor crestinilor: este roada Duhului (Galateni - facerea de bine), este dovada credintei si dragostei pentru aproape (Iacov – credinta fara fapte este moarta), este o vindecare de materialism - „strangeti-va comori in cer!”. Pentru a investi in ceva ce nu vezi ai nevoie de credinta. Intr-o epoca materialista in care lozinca majoritatii este „traieste clipa pentru placerile tale, aici si acum”, cred ca generozitatea poate deslipi inima de finit-material (bani lucruri...) si o poate alipi de infinit – eternitate (Dumnezeu).

2. Generozitatea vine din preaplinul meu – nu ar trebui sa ma coste prea mult. FALS Am un contraexemplu pe care l-am gasit in vaduva saraca, relatat in Marcu 12: 41-42: „Hristos statea in fata visteriei templului si se uita cum punea multimea bani in visterie. Multi din cei bogati puneau mult. A venit si o vaduva saraca si a pus doua lepta” ( jumatate din valoarea celei mai mici monede romane din bronz). Desi, vizibil ea a pus cel mai putin se zice despre ea „Adevarat va spun ca aceasta vaduva saraca a pus mai mult decat toti cei care au pus in visterie pentru ca toti au pus din abundenta lor, dar ea, din saracia ei, a pus tot ce avea, tot ce-i ramasese ca sa traiasca.”

3. Trebuie sa calculez bine inainte sa daruiesc

De curand am citit o carticica interesanta de Robert Ferguson, „Lectii de viata de la Kierkegaard”, si in capitoul „Despre a nu gandi prea mult” cel din urma face un exercitiu de imaginatie referitor la Pilda samariteanului milostiv:

„Cand levitul a trecut pe langa nefericitul care a fost atacat de hoti pe drumul de la Ierihon spre Ierusalim, se prea poate sa-i fi trecut prin cap, cand inca era la o distanta oarecare, ca ar fi un lucru admirabil sa ajute un om aflat in suferinta. S-ar putea chiar sa se fi gandit la cat de merituasa ar fi o fapta buna in sine si, poate, cufundat in gandul lui, ar fi incetinit putin. Dar cu cat se apropia mai mult, cu atat dificultatile deveneau tot mai evidente si astfel si-a continuat drumul. Mergea mai repede acum, ca sa fuga departe de gandul ca drumul era primejdios, ca hotii s-ar fi putut afla in preajma si de cat de usor ar fi putut sa-l confunde victima cu hotii care l-au lasat zacand acolo. Asa ca nu a facut nimic. ”

„Nu reflectia este raul. Raul este starea de reflectie si staza care vine odata cu reflectia. Acestea sunt pervertitoare si primejdioase pentru ca, acceptand posibilitatea retragerii, fac din fuga alternativa mai facila.”

Cred ca de multe ori m-am asemanat cu levitul, si avand cate o oportunitate sa ajut m-am tot gandit daca, cum si cand sa ajut, si a trecut sansa pe langa mine fara sa fac nimic. Nu zic ca trebuie sa dam la toata lumea, fara intelepciune – ca de multe ori poti incuraja lenea. Dar in momentul in care te gandesti asa mult incat ajungi sa nu faci nimic de fiecare data, aici poate aparea problema.

4. Voi fi „mai mantuita” practicand generozitatea - FALS

Nu cred ca prin generozitatea mea il impresionez pe Dumnezeu nu as avea cu ce, ci generozitatea mea este rezultatul faptului ca eu am fost impresionata de Dumnezeu, de dragostea si generozitatea Lui fata de mine si familia mea. Nu cred ca faptele bune imi adauga vreun centimetru la mantuirea mea, ci ele sunt un rezultat al ei.

Asadar, pentru ca tema generozitatii nu mi-a dat pace, m-a adus in faza in care sa imi urmez propriile invataturi, sa „walk the talk”(sa fac ce spun) si sa termin cu scuzele. Nu imi vine natural sa dau, dar pot „semana generozitatea”, fara sa ma pierd in o analiza amanuntita si sa raman doar la intentie. Si chiar daca costa timp voi face asta nu ca sa impresionez pe cineva ci ca o multumire pentru ceea ce am primit de la Dumnezeu.

Prin urmare am hotarat ca acest an sa folosesc colectiile de handmade pentru sustinerea Asociatiei Tumaini si a proiectului „Hope Academy”. Lucrarea din Africa are un loc special in inima mea si persoanele implicate in aceasta asociatie au toata increderea mea :) - deci am analizat cat de cat situatia, pentru ca, de cand am inceput Jurnalul am avut intentia sa ma implic, si a trecut ceva timp din Ianuarie :)

M-am gandit daca sa scriu acest post sau nu, pentru ca sunt de principiul „sa nu stie stanga ce face dreapta”, dar in acest caz, daca stanga se aliaza cu dreapta, pot face lucruri mari impreuna :). Cu aceasta ocazie multumesc mamicii pentru comanda de Quiet Books. Foarte interesant este ca prima comanda pentru sustinerea Hope Academy a fost facuta pentru o fetita pe nume „Esperanza” (Hope – Speranta), („you cannot make this stuff up” - cum zicea Chandler – pentru cunoscatorii de „Friends”).

Asadar saptamana asta am lucrat la prima carticica senzoriala cu activitati pentru varsta 1-3 ani, si saptamana viitoare sper sa o fac pe a doua pentru 2-5 ani: