Reparatii si curatenie de Paste!

Draga jurnal :), revin dupa o saptamana mare, bogata in experiente frumoase.

Ca tot romanul, inainte de sarbatori, m-am apucat si eu de curatenia de primavara. Am inceput cu bucataria, cu pernele de la scaune mai exact, a caror pete nu am reusit sa le scot cu nici o solutie. Fiind si decolorate am zis ca e timpul sa fac ceva cu ele. Sotul meu a zis ca e simplu, le aruncam si luam altele. Eu de fel incerc sa salvez ce pot, sa repar, si daca nu se mai poate face nimic, sa arunc. Asa ca i-am zis sa imi dea o zi si vad ce pot sa fac, daca nu le rezolv are dezlegarea sa le arunce.

Cea mai buna varianta a fost sa le fac o husa noua, sa salvez buretii, dar nu am avut prea mult timp sa tai husa veche si sa cos noi prinzatori cu scai. Asa ca am facut o husa detasabila, si am folosit sistemul de prindere vechi, iar cand se pateaza pot sa o spal usor la masina, fara burete. Am cautat un material prin ceea ce aveam si am gasit ceva de primavara care mi s-a parut potrivit.

M-am apucat de masurat, facut tipar, decupat material, surfilat, cusut si a iesit ceva mai vesel pentru bucataria mea:

In toata perioada asta de pregatire de sarbatori, am invatat doua lectii foarte importante:

1. In timp ce imi reparam pernele mi-am adus aminte de un interviu luat unui cuplu batran la radio. Sotii erau intrebati cum de au ramas impreuna in tot acest timp cand multi in ziua de azi ajung la divort, separare... Si batranelul a spus ceva care imi rasuna si acum in minte: "- Pe vremea mea, daca se strica ceva, se ducea la reparat si era din nou folositor, in ziua de azi daca se strica ceva, se arunca si se inlocuieste cu ceva nou. Aceasta mentalitate a fost importata si in casnicie, daca nu merge se "arunca" si se "cumpara ceva nou", cuplurile nu mai lupta sa repare casniciile lor. Noi am luptat sa reparam ce era stricat."

Reparatiile necesita multa munca si timp dar nu sunt la fel de costisitoare si iti aduc o satisfactie mai mare.

2. De obicei oamenii se trudesc inainte de sarbatori cu mancare, curatenie, cumparaturi, cadouri, vizite... si trece Pastele fara sa aiba timp sa se gandeasca in profunzime la ce sarbatoresc de fapt. Aceeasi problema am avut-o si eu de multe ori, cufundandu-ma in treaba au trecut sarbatorile pe langa mine. Dar de aceste sarbatori mi-am dorit sa nu ma pierd in forme si truda cu pregatirile ci sa meditez la esenta sarbatorii. Rugaciunea mi-a fost ascultata, singura zi de curatenie cu deamanuntul a fost sambata, inainte de Florii (cand mi-am facut husele), in rest nu am avut cum sa fac mare lucru: sotul mi-a plecat in delegatie pentru trei zile, eu cu copiii am racit puternic si chiar daca as fi vrut nu as fi putut sa fac prea multa curatenie si mancare. Am zis ca ar fi bine sa fac o salata de beof macar, dar si acest plan mi s-a dat peste cap cand am uitat oala cu cartofi pe foc, mi s-au prins vreo doi cartofi si au reusit sa-i afume pe toti ceilalti. Fiind racita nasul nu imi functiona, si nu mi-am dat seama de odorul din oala, asa ca am lucrat cu ce am avut. Abia mai tarziu mi-am dat seama ce salata de beof afumata mi-a iesit, singura noastra mancare de sarbatori :))) Fiind bolnava, cu copiii bolnavi, plangaciosi, muciosi, fara tati, fara mancare si curatenie de sarbatori am fost ca intr-o oala sub presiune, mi-am pierdut cumpatul si am gresit si fata de cei mici si fata de tati. Mi-am dat seama cat de falimentara sunt si ce nevoie am de o inima curata, singura speranta pentu asta fiind tocmai Cel pe care Il sarbatorim de Paste, si lucrarea pe care a facut-o El. Asadar acest Paste nu a fost despre friptura de miel, drob, oua rosii si pasca, nu a fost despre casa curata ci despre inima curata, curatita nu prin propriile eforturi ci prin cainta de pacate si credinta in Hristos Domnul - in moartea si invierea Lui. Asta este speranta Pastelui, asta este lumina care inunda orice crestin adevarat.

Hristos a inviat!