Transformand viata intr-o arta !

In ultima luna am avut o continua lupta cu timpul. De fel îmi place sa mă organizez in așa fel încât sa nu aman lucruri importante de pe o zi pe alta, dar cei care au copii mici știu cum este sa ti se dea planurile peste cap. Ai in mare un program cu piticii (somn, mese, ieșit afara - daca vremea tine cu tine) si in rest fiecare zi vine cu provocarea ei. Iar daca mai apare o răceala, o deplasare a soțului, cate o zi in care cei mici s-au trezit cu "NU" in brațe, ajungi sa nu mai poți face nimic din ce îți propui.

Cu toate acestea, am reușit sa mai citesc cate ceva, la somnul de prânz al copiilor si am dat peste un capitol foarte util "Trăind minunea momentului prezent".

Am sa redau mai jos un paragraf care mi s-a părut foarte util pentru etapa pe care o parcurg:

"In limba greaca exista doua echivalente pentru cuvântul timp - chronos si kairos. Chronos este termenul care se refera la ceas, calendar, program si urgenta. Ceasul ticăia, orele trec si termenele limita se conturează amenințător la orizont. Chronos ne cere sa realizam cat mai multe lucruri cu putinta. El pretinde eficienta, productivitate si punctualitate. Prin contrast kairos se refera la evenimente importante, la semnificatia experientei zilnice si la minunea momentului prezent. Este realitatea transcendenta care o invadeaza pe cea pamanteasca, eternitatea care se desopera in timp, extraordinarul care se manifesta in mijlocul obisnuitului. Noi existam in chronos, dar tanjim dupa kairos. Chronos cere viteza pentru ca viata sa nu fie irosita, kairos cere rabdare, pentru ca viata sa poata fi savurata. Chronos ne impinge inainte sa indeplinim fel de fel de lucruri; kairos ne ingaduie sa ne bucuram ca avem sansa de a le indeplini. Noi actionam in chronos, dar traim cu adevarat in kairos."*

Deși pare cam teoretic paragraful de mai sus, totuși ii găsesc o mare aplicabilitate in călătoria de mama. Pentru majoritatea viată devine la un moment dat o alergătura in Chronos, cu termene limita, sarcini istovitoare, un "to do list" care parca se aglomerează zilnic. Cu toate acestea cred ca trebuie sa luptam mai mult pentru momentele de tip kairos, sa căutam extraordinarul care se manifesta in mijlocul obișnuitului: sa savuram zâmbetele celor mici, sa prețuim fiecare îmbrățișare a lor, sa ii privim cu drag când ii punem la somnic, sa ne bucuram de momentele in care suntem cu toata familia la joaca, sa admiram natura care prinde viată, sa privim fiecare răsărit si apus cu mulțumirea ca ni s-a mai îngăduit sa le admiram încă o data.

Cred ca asa se poate transforma viata intr-o arta, gasind echilibrul dintre Chronos si Kairos. Mancarea, curatenia, schimbatul pampersului si alte lucruri de rutina nu se pot face singure, dar poti gasi extraordinarul in mijlocul obisnuitului, atunci cand il cauti cu adevarat.

Si, ca sa continui cu Jurnalul de Handmade, dupa micul popas filosofic, saptamana aceasta am incercat ceva nou din fetru. Mi-a placut ideea de a folosi fetru pentru clamite si am zis sa o incerc. Am folosit material galben, verde, roz, mov si rosu, ramas de la carticelele senzoriale. Clamita rosie si cea mov au fost date asa ca am pozat ce am :)